(Ch. Levant)
La capitolul “victorii”, dacå se poate vorbi despre asa ceva din partea CNSAS, se poate afirma cå aceastå controversatå institutie a pus la dispozitia cetåtenilor, chiar dacå, destul de trunchiat, unele, doar unele dintre dosarele de Securitate: de “urmårire informativå”, “de retea”, “de problemå”.O demonstratie schioapå, care s-a vrut replica “Legii Gauck” (din Germania), privind arhivele STASI.
Un demers tardiv care a vrut så demonstreze, fårå înså a reusi, cå, în România, sub comunism, timp de 50 de ani, s-a fåcut “politie politicå”. Un bilant al “victoriilor” CNSAS? Câteva “deconspiråri” selective în cazuri precum: “Dan Amedeo Låzårescu”, “Quintus”, “Doinas”, "Carol Sebastian”, “Felix”,"Ureche”, “Stånoiu”, “Mona”(Mona Muscå). Si cam atât. La capitolul “esecuri”, Legea Ticu sI CNSAS pot înregistra “scoruri de maidan”. Goluri (în propria poartå) si autogoluri( “în serie”).
Prost concepute din start, Legea Ticu si regulamentul såu de aplicare au låsat loc la interpretåri, manipulåri si imense scandaluri: privind modul selectiv, politizant sI politizat de analizare a unor dosare (vezi loturile “deconspiratilor” din partidele istorice, din Culturå, din Bisericå, din Justitie si Preså), sau privind comenzile venite “de sus”- de pildå, de la Cotroceni. In rest, CNSAS nu a reusit så spunå de ce nu a a gåsit dosarele unor politicieni foarte controversatI (de pildå, nu s-a gåsit niciun dosar privindu-l pe Ion Iliescu -nici måcar cel “de urmårire”, referitor la “disidenta” acestuia).
Concluzia? In zece ani de existentå, CNSAS nu a reusit mai nimic. Nici måcar så spunå dacå fostii sefi ai Securitåtii (în viatå sau decedati) au fåcut sau nu “politie politicå”: de la I.M. Pacepa (care a declarat cå, pânå la fuga sa din România, a fåcut “politie politicå”), pânå la Nicolae Plesitå (care a descris, de mai multe ori, cu lux de amånunte, colaborarea sa cu Carlos “Sacalul”).
Christian Levant este redactor la ziarul "Adevarul"
La capitolul “victorii”, dacå se poate vorbi despre asa ceva din partea CNSAS, se poate afirma cå aceastå controversatå institutie a pus la dispozitia cetåtenilor, chiar dacå, destul de trunchiat, unele, doar unele dintre dosarele de Securitate: de “urmårire informativå”, “de retea”, “de problemå”.O demonstratie schioapå, care s-a vrut replica “Legii Gauck” (din Germania), privind arhivele STASI.
Un demers tardiv care a vrut så demonstreze, fårå înså a reusi, cå, în România, sub comunism, timp de 50 de ani, s-a fåcut “politie politicå”. Un bilant al “victoriilor” CNSAS? Câteva “deconspiråri” selective în cazuri precum: “Dan Amedeo Låzårescu”, “Quintus”, “Doinas”, "Carol Sebastian”, “Felix”,"Ureche”, “Stånoiu”, “Mona”(Mona Muscå). Si cam atât. La capitolul “esecuri”, Legea Ticu sI CNSAS pot înregistra “scoruri de maidan”. Goluri (în propria poartå) si autogoluri( “în serie”).
Prost concepute din start, Legea Ticu si regulamentul såu de aplicare au låsat loc la interpretåri, manipulåri si imense scandaluri: privind modul selectiv, politizant sI politizat de analizare a unor dosare (vezi loturile “deconspiratilor” din partidele istorice, din Culturå, din Bisericå, din Justitie si Preså), sau privind comenzile venite “de sus”- de pildå, de la Cotroceni. In rest, CNSAS nu a reusit så spunå de ce nu a a gåsit dosarele unor politicieni foarte controversatI (de pildå, nu s-a gåsit niciun dosar privindu-l pe Ion Iliescu -nici måcar cel “de urmårire”, referitor la “disidenta” acestuia).
Concluzia? In zece ani de existentå, CNSAS nu a reusit mai nimic. Nici måcar så spunå dacå fostii sefi ai Securitåtii (în viatå sau decedati) au fåcut sau nu “politie politicå”: de la I.M. Pacepa (care a declarat cå, pânå la fuga sa din România, a fåcut “politie politicå”), pânå la Nicolae Plesitå (care a descris, de mai multe ori, cu lux de amånunte, colaborarea sa cu Carlos “Sacalul”).
Christian Levant este redactor la ziarul "Adevarul"
